Portul popular românesc

Portul popular este una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări precum, geneza istorică, principale etape de evoluţie si originalitatea în raport cu portul altor popoare, precum și contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor.

În evoluţia portului popular românesc se evidenţiază trei etape importante .În prima etapă, s-a individualizat și diferențiat în raport cu cel al popoarelor vecine. Cromatica s-a diferenţiat local pe categorii de vârstă şi zonal prin preferinţele pentru anumite tehnici, motive etc.

Cea de-a doua etapă a fost influenţată de zona orăşenească. Materialele industriale au înlocuit textilele casnice. Curând, piesele tradiţionale au fost înlocuite în portul zilnic, şi mai apoi, în portul de sărbătoare. Declinul portului traditional s-a accentuat în mai multe zone odată cu dezvoltarea economiei de schimb şi a legăturilor cu oraşele. La părăsirea portului tradițional românesc a contribuit şi ţărănimea înstărită care, în lupta pentru avere şi din dorinţa de evidenţiere, a adoptat costumul orăşenesc.

În cea de a treia etapă, contemporană, costumul popular nu se mai foloseşte în mod regulat sau la treburile agricole. Portul se mai foloseşte local pentru valorificarea tradiţiilor artistice sau la evenimente şi sărbători, în regiuni ale ţării unde se mai păstreză datinile şi obiceiurile străvechi.

Portul tradițional din Transilvania

Despre Transilvania se poate afirma că a fost spațiul proprice pentru conturarea unei varietăți tipologice a costumelor tradiționale. În timp, acestea au cunoscut o dezvoltare continuă, mai ales datorită succesiunii de perioade istorice, determinând astfel un registru morfologic și artistic specific fiecărei zone în parte a regiunii, fără a avea însă consecințe asupra elementelor comune. Din piesele portului popular din Transilvania nu lipsesc piese specifice și celorlalte zone ale țării, precum: ie pentru femei și cămășă pentru bărbați; pieptare și cojoace; catrințe și cioareci; acoperitoare de cap și podoabe, dar și încălțăminte.

În ansamblu, ca și element specific al întregii zone, Transilvania se caracterizează prin costumul cu catrință, dar și o mare varietate a acestei piese. Catrința se poate defini ca o piesă dreptunghiulară îngustă, de aproximativ 40-50 cm, care se poartă așezată vertical în față și în spate de la brâu în jos. Deși, piesă comună specifică Transilvaniei, catrința se arată diferit în funcție de zonele și influențele din regiune.

Leave Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is copyrighted !!